Decembrie plin de vise cu îngeri şi cu magi
E azi nehotărât, cum n-a mai fost vreodată.
Şi-ar prelungi şederea, pe malurile largi
Privind încă la toamna uşor îngândurată.
Zăpezile-şi-amână şi ele cotropirea.
Doar câţiva fulgi zănateci, prea răsfăţaţi copii,
Zbenguitori, anunţă, din spate, herghelia
Ce freamătă în hăţuri şi-i gata de-a porni.
Mai trist pare şi Moşul, pătruns de-ngrijorare
– e locu-n care paşii se rătăcesc uşor –
Ar vrea să ducă lumea spre cerurile-nalte
Nu să devină, bietul, el însuşi, muritor.
Şi, cu toiagul vremii, în poarta sărbătorii
El bate cu nădejdea fiinţării lui Isus
În inimile noastre supuse aurorii
Născutului sub vremuri dar peste veacuri dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu