Hipersensibilizată de lumina
ecranelor din care se scurg, neîntrerupt, zi şi noapte, şuvoaie de vorbe despre
orice, societatea se încarcă, după nevoie, cu o cantitate considerabilă de
nervozitate. De aici şi până la isterie, fiecare e pe cont propriu şi, slavă
domnului, tot mai mulţi şi-o asumă. Zilele acestea asistăm la forma
sofisticată, pe care o numim isteria 0 ( zero ), declanşată de punerea în
aplicare a legii educaţiei care prevede:
Art.29
(1) Invatamantul primar se organizeaza si functioneaza,
de regula, cu program de dimineata.
(2) In clasa
pregatitoare sunt inscrisi copiii care au implinit varsta de 6 ani pana la data
inceperii anului scolar. La solicitarea scrisa a parintilor,
a tutorilor sau a sustinatorilor legali, pot fi inscrisi in clasa pregatitoare si
copiii care implinesc varsta de 6 ani pana la sfarsitul anului calendaristic, daca
dezvoltarea lor psihosomatica este corespunzatoare.
Aici apar primele semne de
nervozitate. De ce clasă pregătitoare şi de ce să fie evaluat făt-frumosul,
când toată familia, başca prietenii, cunoscuţii, vecinii şi chiar măria-sa
educatoarea ( acest cal troian al părinţilor din curtea educaţiei ) susţin cu
tărie că progenitura e făt-deşteptul, dacă nu chiar făt-genialul, care s-ar
putea să nu fie perceput întocmai de psihologul evaluator. Într-o ţară în care
se invocă permanent amatorismul, am ajuns să fim iritaţi de profesionalism dacă
se aplică familiei mele.
Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul
acesta credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!
O fi lipsa de informaţie.
Dar de doi ani se-aude numai cum, din toamna lui 2012, grupa mare pregătitoare
va deveni clasa pregătitoare sau clasa zero, trecând la învăţământul primar.
Părinţii susţin că n-au fost informaţi şi cred că, dacă susţin aceasta, se
aşteptau să le trimită ministerul, inspectoratele sau şcolile pliante cu scheme,
desene, descrieri, poze şi eventual un filmuleţ despre cum va arăta clasa
pregătitoare şi eventuala poziţie a fiului în clasă. Şi totul se întâmplă în
cadrul învăţământului de stat, adică a celui moca.
Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul
acesta credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!
O fi altceva? Cu siguranţă! E ceva
mult mai domestic. E confortul pe care
bieţii părinţi îl pierd deoarece nu vor mai beneficia de programul
prelungit de la grădiniţă ci de unul normal, şcolar. Şi asta presupune o altă
responsabilitate. Dar ştim cu toţii: cresc copiii, cresc responsabilităţile
părinţilor. Se poate recurge şi la o soluţie alternativă: şcoala particulară.
Adică scot banii şi constat că nu mai pot face regulile aşa cum vreau să le fac
la şcolile de stat unde învăţământul este gratuit, fiindcă trebuie, pe banii
mei, să respect regulile impuse de consiliul de administraţie al şcolii private.
Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul
acesta credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!
Şi mai este ceva. Popor tolerant, cu
vocaţia respectului faţă de semen şi iubirea aproapelui, părinte model pe banii
obştii, nu vrea orice şcoală pentru moştenitorii săi ci una elitistă, după
principiul omul nostru - alesul nostru, adică nu copiii sunt cei care fac o
şcoală bună ci părinţii şi, implicit, şcoala care foloseşte orice mijloace,
inclusiv denigrarea altor şcoli pentru a-şi atrage copiii cei mai dotaţi şi mai
dispuşi la efort şcolar ( spun asta pentru că-mi aduc aminte cum, ani de zile
marile şcoli cu profesori de excepţie se plângeau că, din cauza repartizării
computerizate vor forma clase cu mulţi elevi cu medii foarte mari, proveniţi
din şcoli de provincie şi care vor scădea nivelul şcolii. Păi dacă nu conta
calitatea elevului ci doar eminenţa dascălului de ce nu demonstrau ei cum, din
cei mai slab pregătiţi şi dotaţi elevi construiau savantul societăţii de mâine?
).
Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul acesta
credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!
