VERSURI 21

                       Primul 
                   pe care oamenii

                   l-au dezamăgit

                   când Adam şi Eva,

                   primii sclavi ai lenei,

                   au părăsit

                   grădina Edenului

                   după o scurtă luptă cu ispita,

                   a fost Dumnezeu.

                   De-atunci se refugiază cu toţii,

                   căutând Raiul pierdut,

                   în lene.

VERSURI 20

                   Fără Eva, Adam ar fi rămas doar

                   imaginea lui Dumnezeu

                   în ţărâna raiului...

                   Şi cât de trist ar fi fost Creatorul

                   privind la nesfârşit

                   primul kitsch,

                   din istoria artei,

                   descompus

                   de ploaie şi de vânt...

New Generation 4

Oameni din ce în ce mai tineri, plesnind de sănătate, care privesc cu un amestec de dispreţ, superioritate, milă sau indiferenţă, în procente diferite, persoanele cu dizabilităţi, se-nghesuie să obţină pentru ei sau ai lor certificat de persoană cu handicap, pentru un beneficiu pe care, sănătatea lor, le-ar permite să-l realizeze înzecit dacă balcanica lene concretizată în expresia duhnind a lehamite şi revoltă „d-apoi, pentru atâta...” n-ar anula orice fel de pornire spre hărnicie. Interesant este că niciunul nu se gândeşte că majoritatea celor cu dizabilităţi ar fi renunţat la mult mai mult decât i se oferă ca să nu fi avut handicapul.

Nu degeaba trăim într-o lume în care, când sunt ameninţaţi cu vreo pedeapsă pentru faptele comise, toţi îşi caută repede bolile care i-ar putea scăpa. În loc să se lecuiască, pe parcurs, de simptomele  grandorii, megalomaniei, minciunii, urii, dispreţului, lăcomiei, înşelăciunii, incompetenţei, în situaţia amintită acestea, cu ajutorul „medicilor” şi avocaţilor, devin : hipertrofie cardiacă, encefalită de fermentaţie, imaginaţie hiperbolizantă, alteritate negativă, ego exacerbat, sindromul hârciogărelii, mania plagiatului, mania nucii în perete ( a băgării nasului unde nu-ţi fierbe oala ), dar niciodată oligofrenie, cretinism precoce şi de lungă durată, sau orice altă boală serioasă care ar justifica întregul comportament.

Şi, sigur, nu poţi să nu te gândeşti la Eminescu şi Scrisoarea III:
         "Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
          Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi"

Coloana vertebrală la nevertebrate 5

                   Într-o zi, şarpele mi s-a plâns

                   că nicăieri n-a rămas vreun semn al verticalităţii sale,

                   al demnităţii de care-a dat dovadă-ntotdeauna.

                   L-am întins pe o pânză, i-am desenat conturul

                   şi-am atârnat desenul pe perete

                   cu capul spre cer.

                     – Vezi, vezi,

                   aşa am fost eu mereu,

                   doar ceilalţi m-au văzut altfel decât sunt,

                   a sâsâit el,

                   încolăcindu-se.

Coloana vertebrală la nevertebrate 4

                 – Ce-i grămada aceea de cocoaşe

                   de la uşa

                   cabinetului meu,

                   inspectore cu personalul ?

                    – E renumita verticalitate

                   a directorilor de şcoli numiţi,

                   cu delegaţie,

                   de Uselimea Voastră,

                   prealuminate

                   inspector general !

New Generation 3

          Am auzit deunăzi o declaraţie a unui tânăr politician care se lupta să promoveze o lege prin care preoţii să fie scutiţi de impozit pe salarii sau pe întreg venitul, n-am înţeles exact. Dacă propunerea ar fi venit din partea unuia care e aproape de a da colţul, aş fi înţeles încercarea de a se pune bine pe lângă furnizorii de ultimă împărtăşanie. Dar aşa ? Să fi fost trimis în parlament de uniunea popilor fără frontiere cu misiunea de a le face o lege specială sau preoţia e vreo boală incurabilă, dobândită în copilărie, adică, vreun handicap? Ce încredere mai pot avea că parlamentarii noştri, din ce în ce mai tineri, vor face legi nediscriminatorii şi corecte, care să normeze comportamentul firesc al tuturor cetăţenilor, egalitatea lor în drepturi şi obligaţii. Nu-i destul că, în loc să bage enoriaşul în biserică, au băgat popii prin toate instituţiile statului, că nici psihologi nu sunt atâţia câţi popi ? Înţeleg că sănătatea duhului este importantă, aber, vorba neamţului, profilaxia ? Să facă bine rumânul să păcătuiască mai puţin şi-apoi va vidè că nu va mai fi nevoie să meargă la popă mai des ca la doctor, că dacă trupu-mbătrâneşte şi se damblageşte, duhul, prin absenţa păcatului, se-ntăreşte şi Dumnezeu va aprecia, cu siguranţă, asta, la întâlnirea cu fiecare. În plus, vor lipsi şi ruşinoasele urme de ştersături de la păcatele radiate doar prin abuz de rugăciuni, donaţii şi spovedanii.

Pentru a rezolva problema, atât de pământească a popilor, de a avea mai mulţi bani muncind la fel sau mai puţin, există o soluţie mai simplă: celor care n-au apucat încă să-şi aranjeze un certificat de revoluţionar sau de persoană cu handicap, să li se acorde un astfel de document, pentru a fi eliberaţi de povara plăţii impozitelor, fiindcă efortul de a fi şi cu sufletu-n rai şi cu enoriaşii la cununii, botezuri sau înmormântări, este, cu adevărat, un efort supraomenesc.

Şi, pentru ca pierderea să fie recuperată, propun o supraimpozitare a dascălilor, ale căror salarii nesimţite, cuprinse între 700 de lei ( la debut ) şi 1500 de lei ( la pensionare ), sunt, de-a dreptul, scandaloase.

SLALOM PRINTRE SPERANŢE 5

O ţară de carton ?!?

S-a vorbit de miliardari de carton, apoi de politicieni, instituţii, intelectuali şi, mai nou, descoperim şi ziarişti din acelaşi material. Se spune că, odată cu vârsta, toate calităţile se atrofiază şi toate defectele se accentuează, tinzând să devină vicii.

Să auzi un mare ziarist care a reprezentat un reper, chiar şi atunci când spunea lucruri care nu-ţi conveneau, al echilibrului atât de fragil într-o societate în derivă, că se exprimă cerând să nu mai fie anchetaţi cei care au încălcat legea votând de n ori, cât i-au ţinut puterile, deşi fuseseră avertizaţi că încalcă legea, mi se pare o lipsă totală de respect pentru acele persoane, chiar dacă sunt tot mai puţine, din această ţară  care mai respectă legile şi prin asta îşi respectă semenii. Inocularea ideii că persoanele care au încălcat legea sunt prigonite atunci când li se cere socoteală pentru fapta comisă, sau afirmaţia că sunt pedepsite pentru că şi-au exercitat dreptul de a vota, mi se par periculoase şi fără nici o legătură cu democraţia şi cu statul de drept. Nu ţi se cer explicaţii pentru că îţi exerciţi sau nu un drept ci pentru că l-ai exercitat abuziv. Este chiar atât de greu de priceput sau pricepem doar ceea ce ne convine? Ca să ai dreptul de a te exprima public ar trebui să nu iubeşti / urăşti / dispreţuieşti / etc. pe nimeni atât de mult încât să-ţi fie tulburată judecata, logica, înţelegerea.

În cazul în care, oricum, n-am învăţat nimic din trecut şi nici nu suntem  capabili să învăţăm ceva din prezent, n-ar fi exclus să descoperim că teritoriul nostru a fost locuit încă de pe vremea când nu exista istoria, fiindcă o mai mare ironie a sorţii decât să trăieşti veşnic şi să nu reprezinţi nimic nu poate exista.

Nici chiar Dumnezeu nu şi-a permis luxul acesta.

SLALOM PRINTRE SPERANŢE 4

Principiul impus de criticii literari de a nu critica autorul ci cartea, în politică poate însemna criticăm gestul / afirmaţia iară nu omul dar, pentru asta, omul trebuie să fie responsabil. Ori, ceea ce se-ntâmplă astăzi e o dovadă a iresponsabilităţii, a orgoliului, a ipocriziei şi dispreţului total faţă de ceea ce, cu zâmbet iliescian, este numit popor. Declaraţii paranoice, de felul mie nu-mi dă nimeni ordine / nu-mi porunceşte nimeni sau ori el ori eu etc., demonstrează nu numai că n-ai înţeles niciodată că în 99% din cazuri, nu calităţile unui individ ci întâmplarea îl propulsează în top, ci că ai ajuns acolo tocmai datorită obedienţei şi ordinelor date de conştientul / subconştientul tău care ţi-a poruncit un anumit comportament pe drumul spre glorie / prăbuşire sau că, fiinţă gregară, tu, eşti, ceea ce eşti, numai împreună cu ceilalţi şi datorită lor. Marile tiranii s-au născut din micile atitudini ( simpatie / antipatie / dispreţ / toleranţă / intoleranţă ). Spun mici pentru că n-au determinat acţiuni ferme care ar fi putut opri fenomenul sau stopa efectele până nu a fost prea târziu. Democraţia presupune toate drepturile şi o singură obligaţie şi anume obligaţia de a respecta legea. Dar când legiuitorii fac legile în favoarea lor sau le schimbă pentru a le deveni favorabile, se naşte prima reacţie la acest elitism politico-economic, adică haiducismul interlop ( până la urmă, sensul cuvântului îi plasează la un loc: politicieni, patroni, jurnalişti, cămătari, poliţişti, funcţionari, recuperatori, etc. obişnuiţi mai mult să încalce sau să incite direct ori indirect la încălcarea legii decât la respectarea ei ). Şi, în urma acestora, privindu-le cu încântare spatele/dosul care li se arată permanent, sunt cei care-i urmează, vrăjiţi de lozincile repetate obsesiv, în timp ce, aceia care li se opun le văd feţele desfigurate de minciună, dispreţ, încrâncenare, automulţumire şi încântare narcisistă şi burţile revărsate peste curelele rămase prea scurte parcă, luate poate de la vreun magazin elitist din Europa unită, oglindă a înfometării şi sacrificiilor pe care le-au făcut pentru popor, nevoiţi, majoritatea dintre ei, să-şi cumpere numai apartamente sau case în capitalele occidentale şi nu vile cum şi-ar fi dorit şi ar fi fost frumos. Primari buhăiţi de propaganda electorală, ca să iasă ei şi ai lor, îşi lasă acasă neveste supraponderale sau ridate de vreme şi se afişează cu femei care, aproape le-ar putea fi nepoate. Toţi par a fi vedete masculine holywood-iene.

Ce mai, din spate uriaşi, din faţă, pigmei buhăiţi de lăcomie!

New Generation 2

          Atâta vreme cât fiecare început de an şcolar este presărat de aceleaşi clişee verbale care dau buzna din gura aceloraşi indivizi lipsiţi de orice urmă de imaginaţie/creativitate şi, implicit, înţelegere şi acceptare a ceea ce se întâmplă, nu a ceea ce ar dori ei să se întâmple, nu vom putea schimba nimic în parcursul societăţii şi al şcolii. Într-o ţară în care şi educaţia instituţională este una kitsch, încurajarea profanului de a participa la actul specializat, mai ales din domeniul atât de sensibil al învăţământului şi educaţiei, nu poate avea decât un rezultat: măcelul din instituţiile respective, execuţia publică. Este incredibil cum, un părinte care n-a reuşit să impună un comportament de o minimă decenţă în spaţiul public sau instituţional al copilui său, devine specialist în relaţia cu educatorul. Toţi sunt sensibili şi au copii sensibili. Dar sensibilitatea ta, care intri zilnic în relaţia cu 120 – 150 de sensibili, unde este? De obicei ţi se spune că pentru asta ai fost pregătit şi este adevărat, numai că pregătirea ta nu includea gestionarea nesimţirii, a proastei creşteri şi a acceselor, simulate sau nu, de schizofrenie.

          Iar în educaţia antidiscriminare, mai ales etnică, rezultatele sunt atât de spectaculoase încât etnii declarate sau nedeclarate se feresc/refuză să-şi mai dea copiii într-o anumită instituţie şcolară/clasă fiindcă acelea sunt pline de membrii aceleiaşi etnii declarate sau nedeclarate.

          Cred că absurdul, grotescul şi ridicolul au fost, de mult, depăşite.

Suntem, cu siguranţă, la un pas de nebunie/sublim !

Coloana vertebrală la nevertebrate 3

                    – Câtă verticalitate emană fiinţa ta

                   şi câtă demnitate

                   e-n vorbele tale!

                    – O, mulţumesc, sire !

                   spuse lacheul

                   sărutându-i picioarele ...

Coloana vertebrală la nevertebrate 2

                 Am înfipt un ac într-o râmă,

                   am înaintat-o în grad,

                   am decorat-o

                   şi-am numit-o ministru

                   al apărării

                   coloanei vertebrale.

                   Până a doua zi

                   a-ndoit acul

                   şi s-a dat

                   la peşti.

New Generation

O generaţie de politicieni tot mai titrată, de cele mai multe ori, se pare, prin înşelăciune, foarte informată, până la intoxicaţie, în legătură cu adversarii, malefică, orientată exclusiv pe tactica picăturii chinezeşti ( repetă obsesiv aceleaşi propoziţii-clişeu despre ei şi adversarii lor, după schema basmului, în care ei şi ai lor sunt întotdeauna cei buni iar ceilalţi sunt întotdeauna cei răi ) şi, implicit, tot mai puţin educată.

Dacă asta e schimbarea pe care o anunţau întâmplările din decembrie ’89, atunci, eu, ca persoană, nici n-o doresc şi nici n-o pot accepta ca pe marea salvare. 

VERSURI 19

Pe dealurile sălbăticite ale primelor iubiri

cade bruma.

Gustul astringent al porumbelelor

căzute în dizgraţie

alintat

de florile târzii ale cornului,

galbene umbre de raze,

se revarsă

pe cerul ruginit al toamnei...

VERSURI 18

Pe coşcoviţii pereţi ai cerului,

între rugă şi fugă,

se prelinge ignoranţa

în vreme ce,

pe limpezi cărări ale copilăriei,

zâmbesc, împleticindu-se,

aduceri-aminte.