joi, 1 martie 2012

POPOR NEVRICOS 1


        Hipersensibilizată de lumina ecranelor din care se scurg, neîntrerupt, zi şi noapte, şuvoaie de vorbe despre orice, societatea se încarcă, după nevoie, cu o cantitate considerabilă de nervozitate. De aici şi până la isterie, fiecare e pe cont propriu şi, slavă domnului, tot mai mulţi şi-o asumă. Zilele acestea asistăm la forma sofisticată, pe care o numim isteria 0 ( zero ), declanşată de punerea în aplicare a legii educaţiei care prevede:         

 Art.29
(1) Invatamantul primar se organizeaza si functioneaza, de regula, cu program de dimineata. 
(2) In clasa pregatitoare sunt inscrisi copiii care au implinit varsta de 6 ani pana la data inceperii anului scolar. La solicitarea scrisa a parintilor, a tutorilor sau a sustinatorilor legali, pot fi inscrisi in clasa pregatitoare si copiii care implinesc varsta de 6 ani pana la sfarsitul anului calendaristic, daca dezvoltarea lor psihosomatica este corespunzatoare. 

          Aici apar primele semne de nervozitate. De ce clasă pregătitoare şi de ce să fie evaluat făt-frumosul, când toată familia, başca prietenii, cunoscuţii, vecinii şi chiar măria-sa educatoarea ( acest cal troian al părinţilor din curtea educaţiei ) susţin cu tărie că progenitura e făt-deşteptul, dacă nu chiar făt-genialul, care s-ar putea să nu fie perceput întocmai de psihologul evaluator. Într-o ţară în care se invocă permanent amatorismul, am ajuns să fim iritaţi de profesionalism dacă se aplică familiei mele.
           Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul acesta credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!
           O fi lipsa de informaţie. Dar de doi ani se-aude numai cum, din toamna lui 2012, grupa mare pregătitoare va deveni clasa pregătitoare sau clasa zero, trecând la învăţământul primar. Părinţii susţin că n-au fost informaţi şi cred că, dacă susţin aceasta, se aşteptau să le trimită ministerul, inspectoratele sau şcolile pliante cu scheme, desene, descrieri, poze şi eventual un filmuleţ despre cum va arăta clasa pregătitoare şi eventuala poziţie a fiului în clasă. Şi totul se întâmplă în cadrul învăţământului de stat, adică a celui moca.
           Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul acesta credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!
           O fi altceva? Cu siguranţă! E ceva mult mai domestic. E confortul pe care  bieţii părinţi îl pierd deoarece nu vor mai beneficia de programul prelungit de la grădiniţă ci de unul normal, şcolar. Şi asta presupune o altă responsabilitate. Dar ştim cu toţii: cresc copiii, cresc responsabilităţile părinţilor. Se poate recurge şi la o soluţie alternativă: şcoala particulară. Adică scot banii şi constat că nu mai pot face regulile aşa cum vreau să le fac la şcolile de stat unde învăţământul este gratuit, fiindcă trebuie, pe banii mei, să respect regulile impuse de consiliul de administraţie al şcolii private.
           Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul acesta credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!
           Şi mai este ceva. Popor tolerant, cu vocaţia respectului faţă de semen şi iubirea aproapelui, părinte model pe banii obştii, nu vrea orice şcoală pentru moştenitorii săi ci una elitistă, după principiul omul nostru - alesul nostru, adică nu copiii sunt cei care fac o şcoală bună ci părinţii şi, implicit, şcoala care foloseşte orice mijloace, inclusiv denigrarea altor şcoli pentru a-şi atrage copiii cei mai dotaţi şi mai dispuşi la efort şcolar ( spun asta pentru că-mi aduc aminte cum, ani de zile marile şcoli cu profesori de excepţie se plângeau că, din cauza repartizării computerizate vor forma clase cu mulţi elevi cu medii foarte mari, proveniţi din şcoli de provincie şi care vor scădea nivelul şcolii. Păi dacă nu conta calitatea elevului ci doar eminenţa dascălului de ce nu demonstrau ei cum, din cei mai slab pregătiţi şi dotaţi elevi construiau savantul societăţii de mâine? ).
           Să fie ipocrizia? Nu cred că neamul acesta credincios, plin de evlavie este capabil de aşa ceva!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu