VERSURI 1

Pe străzile înfundate ale copilăriei mele pierdute

şi buzunarele găurite ale uniformei de elev

rătăceşte umbra ta sfidătoare 

prin parcuri cu şolduri mlădioase îmbiind la şoapte languroase

ori priviri pierdute a pagubă

e cerul toamnei ca visul erotic întrerupt de focuri de armă

cu iepuri speriaţi rupând pământul

şi cearcăne privite în oglinda cafelei aburind

a plictiseală de înger lungit sub pomul re-cunoşterii vinovate

sorb doar o gură umbra mea îi ia locul

şi strădania repetată de-a goli ceaşca uşor ciobită

devine zadarnică

cafeaua îmi încălzeşte pântecele umbra-mi se lăfăie-n ceaşcă

privirea ta o mai caută 
scrumul se presară pe umbra

arsă de jarul ţigării abandonate