În piaţa oraşului cetăţenii, împătimiţi
nostalgici, fac, OMG,
iarăşi şi iarăşi, politică:
îi
laudă pe-ai lor şi-i înjură, WTF, pe ceilalţi
– Agora
e în genele lor
şi mirarea în
sprâncenele mele –
Cuvintele,
cărăuşii sensului
pe canale auditive,
rotunjesc, sunet
cu sunet, asperităţile
provocate,
susţin unii, cu încăpăţânată trufie,
de invazia abrevierilor
şi a
barbarismelor,
lăcustele vocabularului
contemporan.
U2, cititorule,
eşti victima
dispreţului lor
4U.
Gurile acestea rămân
doar anemice izvoare de
piţigăieli,
pentru urechile
devenite găuri
negre
în care
sensurile dispar fără urmă
într-o altă
dimensiune unde, primul întrupat,
devine, NP, alt
D-zeu
creator al unui
univers inocent.
„LA ÎNCEPUT A
FOST CUVÂNTUL...”
... EOM !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu