Am ridicat oblonul spre lumea
din afară
Şi
valuri de impresii mi-au împânzit retina
Cu-atâta
violenţă cuprinsă-n vânzoleală
Că
am simţit deodată cum mă ardea lumina.
Şi-am
tras iarăşi cortina spre spaţiul meu, feeric
Dar
rănile-şi fixară memoria-n trup şi minte
Iar
pustnicul din mine, spăşit, prin întuneric,
Simţi
că este noaptea, de-atunci, tot mai fierbinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu