DACĂ ... 4

Dacă răpus de patimi şi-ndoieli

Îţi cântă cucuveaua la ureche

Ascultă-i cântecul fără pereche,

Auzul ţi-l ascute la foşneli

De frunze tremurând sub vântul rece

Care încet te mână spre apus

Acolo unde niciodată nu-s

Speranţe pentru-acela care trece

Întâmplător sau, poate, ademenit

Zi după zi cam cât durează viaţa

Tot aşteptând să se ridice ceaţa

Când ştim, de fapt, că-i fără de sfârşit.

CU DRICUL PE ARĂTURĂ 3

Funcţii de demnitate publică. Iată o sintagmă ce l-ar face pe orice om de bună credinţă să privească admirativ şi să aspire cu toată încrederea spre o astfel de funcţie. Dacă însă te uiţi la oamenii care ar trebui să onoreze funcţia, constaţi că prestanţa şi prestaţia lor au transformat-o într-una de nedemnitate publică. Sigur că, din definiţiile anexate, majoritatea a luat poziţie/rang, ifos,  şedere, toţi fiind dispuşi să aplice regulile democraţiei şi legile, după bunul plac adică după ifos, în funcţie de poziţie sau de rang, atâta timp cât se află la şedere pe funcţia respectivă. În aceste condiţii au dispărut, şi ar trebui scoşi din definiţiile de dicţionar, termenii orânduială, vrednicie, onoare ca definitorii pentru demnitar, adică acea persoană care deţine o demnitate.

Şi, orice-am face, revenim la educaţie fiindcă fără ea suntem pierduţi. Şi, ca să-mi parafrazez predecesorii, unde educaţie nu e, nimic nu e... Dar educaţia o face familia, o face şcoala, o face societatea. Ea este o responsabilitate colectivă şi se realizează numai cu ajutorul măsurilor punitive. Altfel, cei ajunşi la maturitate şi care n-au beneficiat de pedepse progresive în raport cu faptele comise, ajung precum demnitarii de azi să nu-şi recunoască vinovăţia, să nu-şi asume nevrednicia / nedemnitatea, nici când ajung după gratii. 

                 DEX ONLINE : 

         DEMNITÁTE s. 1. poziție, rang, treaptă, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orânduială, ședere, vrednicie. (Ocupă o ~ înaltă în stat.) 2. v. titlu. 3. v. onoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
         DEMNITÁR ~i m. Persoană care deține o demnitate; înalt funcționar de stat. /<fr. dignitaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

.

DACĂ ... 3

Dacă din largul mării pornesc iar vijelii

Şi se lovesc de ţărmuri furia potolindu-şi

În sufletul furtunii din care sie însuşi

Eol îşi ticluieşte schimbări din temelii

E-nşiruire oare de fără sens cuvinte

Ca-n apriga-ncleştare-a planetelor prin spaţiu

Ori sub foneme calde şi pline de nesaţiu

Mocneşte-nchipuire de armonii preasfinte?

De suntem fără noimă de îmbătări cuprinşi,

Orgolioşi sub faldul căderilor de puf

Peste tristeţi de îngeri, la margini de văzduh,

Unde se pierde ruga ?... De suntem, iar, respinşi ?