Funcţii de demnitate publică. Iată o
sintagmă ce l-ar face pe orice om de bună credinţă să privească admirativ şi să
aspire cu toată încrederea spre o astfel de funcţie. Dacă însă te uiţi la
oamenii care ar trebui să onoreze funcţia, constaţi că prestanţa şi prestaţia
lor au transformat-o într-una de nedemnitate publică. Sigur că, din
definiţiile anexate, majoritatea a luat poziţie/rang,
ifos, şedere, toţi fiind dispuşi să
aplice regulile democraţiei şi legile, după bunul plac adică după ifos, în funcţie de poziţie sau de rang, atâta
timp cât se află la şedere pe funcţia
respectivă. În aceste condiţii au dispărut, şi ar trebui scoşi din definiţiile
de dicţionar, termenii orânduială,
vrednicie, onoare ca definitorii pentru demnitar, adică acea persoană care deţine o demnitate.
Şi, orice-am face, revenim la
educaţie fiindcă fără ea suntem pierduţi. Şi, ca să-mi parafrazez predecesorii,
unde educaţie nu e, nimic nu e... Dar
educaţia o face familia, o face şcoala, o face societatea. Ea este o
responsabilitate colectivă şi se realizează numai cu ajutorul măsurilor
punitive. Altfel, cei ajunşi la maturitate şi care n-au beneficiat de pedepse progresive în raport cu faptele comise, ajung
precum demnitarii de azi să nu-şi
recunoască vinovăţia, să nu-şi asume nevrednicia / nedemnitatea, nici când
ajung după gratii.
DEX ONLINE :
DEMNITÁTE s. 1. poziție, rang, treaptă, (înv.) cin, dregătorie,
ifos, orânduială, ședere,
vrednicie. (Ocupă o ~ înaltă în stat.) 2. v. titlu. 3.
v. onoare. Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
DEMNITÁR ~i m. Persoană care deține o demnitate; înalt funcționar de stat. /<fr. dignitaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu