CU DRICUL PE ARĂTURĂ 2

Cred că lumea fie a înnebunit fie suferă de amnezie, altfel nu-mi dau seama cum fiecare copil are libertate deplină, poate face orice fără să răspundă şi cum, devenit matur, este obligat să gândească şi să acţioneze doar cum vor alţii, adică aşa cum ceilalţi i-au trasat, prin legi şi reguli, comportamentul.

Privind la ceea ce se-ntâmplă azi, aş spune că asistăm la o oarecare apropiere de natură care a redevenit etalonul comportamentului uman. Văd copii luptând cu violenţă pentru o poziţie cât mai bună în haită şi mame capabile să se bată cu oricine atentează la libertatea totală a puilor. Aştept, fireşte, şi sancţionarea drastică, de către aceeaşi mamă, a oricărei greşeli ce ar face din viitorul adult, o fiinţă fără şanse dar şi un comportament exemplar al acesteia în faţa copilului.

Din nefericire, aştept şi voi aştepta degeaba fiindcă, în lada cu mere, dacă nu sunt înlăturate cele stricate, se vor contamina şi celelalte, spre bucuria celor euforizaţi de vaporii bahici emanaţi din borhot.