Epigonii de azi ai socialiştilor
multilateral-dezvoltaţi, aceşti urmaşi demni ai unor înaintaşi străluciţi,
useliştii, au rezolvat problema iernii în felul nicolaeceauşescian atât de
eficient: au închis drumurile, au interzis circulaţia şi i-au îndemnat pe
şoferi să se adăpostească prin căminele culturale, unde, probabil, corurile
bisericilor sponsorizate cu o parte şi din banii de amenajare şi întreţinere a
drumurilor cântau pricesne şi imnuri de îndulcire a mâniei divine. Marii noştri
politicieni, de la micul Titulescu la
avatarul lui Averescu ( la grad
militar nu la onoare ) au revitalizat soluţia comunistă: armata. Acum, dacă mă
gândesc la pensiile speciale pe care le iau cei din conducerea armatei, e
normal dar, ştiind că nu soldaţii din prima linie sunt cei cu avantajele ci doar
cei din birourile ministerului şi ale garnizoanelor, nu e tocmai corect. Şi nu
e corect pentru că în comunism armata era populară, copiii sau nepoţii celor
aflaţi în situaţii deosebite erau cei care-i ajutau, în vreme ce, astăzi, e o
profesie a unor indivizi plătiţi să apere ordinea ( jandarmi ) sau integritatea
ţării. De aici şi până la oameni buni la toate, inclusiv şi mai ales la
salvarea pielii groase a politicienilor incompetenţi şi corupţi e drum lung.
Sau poate că asta e forma supremă a
democraţiei originale, revoluţionată de politicianul de neam traco-get,
degenerat în drumul său triumfalist către Europa, cu lanţul conservelor goale
ale comunismului zăngănite prin nămeţii autouliţelor
româneşti ( că doar nu le putem numi autostrăzi ).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu