VERSURI 41

Ca Furiile scăpate-n largul mării

Degetele mele

Îţi strivesc pigmenţii aurii

Ai pielii

Şi zbaterea inutilă

Ca marea pe dig

Deschide calea

Broboanelor de sudoare,

Suavă spumă

A trupului

Ce luptă

Cu el însuşi.

Docilă,

Nu te supui

Dorinţei mele

Ci propriilor slăbiciuni

Scăpate din frâu,

Sălbăticite ...

DACĂ ... 2

Dacă privim cu milă spre trecut

Prezentul stă sub semnul neîmplinirii

Căci nu e rostul magic al iubirii

Acela de-a jeli ce ne-a durut.

Acuma doar, când toate sunt dureri

În inimă ascunse, în creier pitulate,

Îmi treier amintirile brumate

Peste ce-i astăzi nu pe ce-a fost ieri

De-aceea clipa ce-a trecut va fi

Clonată în prezent, clipă eternă,

Pe care îngerii ca pe o pernă

Cu capu-n aripi, duşi, vor adormi.

REMEMBER

E mort în ochii tăi, azi, chipul meu

Şi cât de viu era, nu prea demult

Când fără vorbe, chiar de n-ai fi vrut,

Îmi arătai că simţi ce simt şi eu.

Dar, uite-aşa, sub marele dezmăţ

Al frunzelor căzute-n scursa toamnă

Cu voci şoptite parcă ne condamnă

La ghilotină, ultimul răsfăţ.

Şi eu şi tu, ades, am colindat

Prin spaţii fără limită şi sens

Unde iubirea mai făcea condens

Umplând cerul cu pofte şi păcat.

DACĂ ...

Dacă vreodat’ va ninge peste noi

Cu nostalgii şi vise de copil

Ce troienesc pe gene şi tiptil

În zloată se transformă şi-n noroi

Fiindc-am ajuns la capătul de drum

Unde se nasc dispreţuri, violenţe,

Peste-amintiri prea pline de-aparenţe

Cu foc mocnind sub maldărul de scrum,

Atunci va fi cădelniţat sfârşitul...

Mormane de tămâie ard ca ceara

Când, pe altare lăfăită, seara

Nemiruită-ntoarce-n răni cuţitul.

Erori au fost, eroi sunt încă !

La ceea ce se vede şi se-aude pretutindeni în jurul nostru, sunt convins că, dacă n-ar fi existat posibilitatea de după 1990 a  completării şi desăvârşirii studiilor, la modul jenant în care s-a făcut, ci numărul de locuri şi condiţiile intrării în universităţi ( număr redus de locuri, concurenţă, examene ) ar fi rămas aceleaşi de dinainte de rivoluţie, azi am fi putut constata că 80-90 la sută, poate chiar mai mulţi, dintre cei cu funcţii sunt doar absolvenţi de şcoli profesionale sau de maiştri, de licee industriale ori agricole şi că, o mare parte a celor cu facultăţi au avut oarece funcţii importante prin UTC, UASCR / ASCR ori PCR sau sunt absolvenţii unor facultăţi de bază ale comunismului: construcţii, mecanică, agronomie, zootehnie, istorie, drept ( cu dosarul depus cu câteva luni înaintea susţinerii examenului pentru a fi aprobat şi cu locuri speciale pentru miliţienii neamului ) şi chiar celebra Ştefan Gheorghiu ( facultatea de politruci a PCR-ului ), legitimată, după ’89, în toate secţiile ei şi echivalată ca studii superioare civile.

Dar cine mai are acum vreme de întrebări sau de cercetări legate de aceste insignifiante amănunte, într-o lume împărţită nu în „mizeri şi bogaţi” ci în pro şi anti guvern.

GÂNDURI 26

Deseori mi s-a întâmplat să întâlnesc elevi care învăţau cu plăcere şi foarte uşor notiţele sintetizate de către profesori sau texte poetice pe care le reproduceau la cerere. Dacă se întâmpla să se blocheze la un moment dat, o luau de la capăt neputând, majoritatea, să continue de unde au rămas. Dacă-i întrebai ceva legat, punctual, de conţinutul celor reproduse, citau pur şi simplu, incapabili să reformuleze, nici măcar cu ceea ce ei invocau permanent:  pot să spun cu cuvintele mele? Uitându-mă astăzi la cei care ne conduc am senzaţia că provin din astfel de elevi şi ilustrează acest tipar comportamental, numai că, de data asta autorii textelor sau al notiţelor memorate sunt şefii de partide, liderii formaţiunilor, guvernelor, televiziunilor cărora le aparţin. E atât de clară delimitarea unora faţă de alţii, încât nu s-ar recunoaşte pentru nimic în lume o idee, o părere, o atitudine corectă a celorlalţi. Îşi recită textele şi dacă-i întrerupi, o iau de la capăt.

De obicei ne plângem, asistând la astfel de scene, de lipsă de comunicare, când, de fapt e vorba fie de un fals comportamental grosolan având ca scop minţirea ordinară, înşelăciunea, fie de un cronic retard mental.

Înapoi la mentalitate 4

O replică cheie la români las’ că  nici ceilalţi n-au fost mai buni, vădeşte orizontul zero şi trecutul nemărginit, o lume etern dispusă a compara prezentul cu trecutul neavând nici un fel de perspectivă asupra viitorului. Un lucru trebuie să fie clar: când schimbi pe cineva cu altcineva o faci pentru că acesta va fi mai bun, îţi va oferi ceea ce ai aşteptat şi n-ai primit până atunci. Dacă te trezeşti că l-ai schimbat doar pentru a putea da replica da mai sus înseamnă că ai pierdut timpul, energia şi în final, viaţa. Pierzătorii de vieţi n-au decât să se sinucidă dar nu trebuie să mă omoare pe mine cu zile fiindcă eu nu vreau un berbec pentru ca, apoi, vorba lui Andrei Pleşu să schimb un berbec cu două gâşte, indiferent care este berbecul şi care sunt gâştele şi nici să-i aud pe cei care o fac, spunându-mi apoi că nici primul nu era mai bun.

Acest mod de a gândi face din noi ceea ce suntem şi nimic mai mult decât suntem văzuţi de străini, aliaţi sau inamici ai noştri.