Deseori mi s-a întâmplat să întâlnesc
elevi care învăţau cu plăcere şi foarte uşor notiţele sintetizate de către
profesori sau texte poetice pe care le reproduceau la cerere. Dacă se întâmpla
să se blocheze la un moment dat, o luau de la capăt neputând, majoritatea, să continue
de unde au rămas. Dacă-i întrebai ceva legat, punctual, de conţinutul celor
reproduse, citau pur şi simplu, incapabili să reformuleze, nici măcar cu ceea
ce ei invocau permanent: pot
să spun cu cuvintele mele? Uitându-mă astăzi la cei care ne conduc am
senzaţia că provin din astfel de elevi şi ilustrează acest tipar comportamental,
numai că, de data asta autorii textelor sau al notiţelor memorate sunt şefii de
partide, liderii formaţiunilor, guvernelor, televiziunilor cărora le aparţin. E
atât de clară delimitarea unora faţă de alţii, încât nu s-ar recunoaşte pentru
nimic în lume o idee, o părere, o atitudine corectă a celorlalţi. Îşi recită
textele şi dacă-i întrerupi, o iau de la capăt.
De obicei ne plângem, asistând la
astfel de scene, de lipsă de comunicare, când, de fapt e vorba fie de un fals
comportamental grosolan având ca scop minţirea ordinară, înşelăciunea, fie de
un cronic retard mental.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu