Dacă vreodat’ va ninge peste noi
Cu nostalgii şi vise de copil
Ce troienesc pe gene şi tiptil
În zloată se transformă şi-n noroi
Fiindc-am ajuns la capătul de drum
Unde se nasc dispreţuri, violenţe,
Peste-amintiri prea pline de-aparenţe
Cu foc mocnind sub maldărul de scrum,
Atunci va fi cădelniţat sfârşitul...
Mormane de tămâie ard ca ceara
Când, pe altare lăfăită, seara
Nemiruită-ntoarce-n răni cuţitul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu