SNOAVE 4

           Întors acasă, după o vreme petrecută la Bucureşti, Ion îi povesteşte prietenului Gheorghe cum a fost şi ce-a văzut acolo.

-         Am fost la zoo, măi Gheo!

-         La zoo, ce-i aia zoo ?

-         Măi, e-un hotar mare pe care-s tot felu' de grajduri şi cuşti, pentru tot felu’, da’ tot felu’ de animale şî păsări... de n-ai văzt tu de când eşti d-alea... !

-         Ş-apăi ce-ai văzt tu acolo de io n-am văzt?

-         Am văzt zebre. Tu ştii ce-s alea zebre? Habar n-ai! Ai văzt tu, în viaţa ta, o zebră ?

-         Măi, drept să-ţi spui, nu ştiu, că n-am văzt şî nici n-am auzât. Da’ cum îi aia?

-         Mă, tu ştii calu’... no, i ca un cal numa’ că are gâtu’ mai scurt şî-i albă cu dungi negre pe ea, ori neagră cu dungi albe, nu poci să-ţ spui chear egzact.

-         Du-te, mă, nu mai spune! Şî, mai zî, ce-ai mai văzt ?

-         Am văzt girafa.

-         Da’ aia cum îi?

-         Mă, tu ştii calu'.

-         Il ştiu.

-         No, îi ca calu’ numa’ că are chicioarele de dinainte mai lungi şî un gât lung, lung, de mâncă frunze din vârfu' copacului.

-         Mă, aşa ceva nu să există, nu să poate!

-         Ba să poate şi-i chiar aşa cum ţ-am zâs ş-am mai văzt ceva, am văzt cangur.

-         Da’ ăla ce minune mai îi ?

-         Mă, tu ştii calu’!

-   Îl ştiu, mă, cum nu ? 

-   No, cum să-ţ zâc, ăla, canguru’, nu samănă deloc, da’ deloc cu calu’!