Mă uit la grăsunii din jurul meu,
fălcoşi, burtoşi, cu ceafă de porc dar siguri, plini de ei, fără nici un fel de
complexe, convinşi, probabil, că ei reprezintă imaginea sănătăţii ideale şi a
frumuseţii fără pereche. Unii dintre aceştia, în special femeile, invocă, drept
cauză unică, o glandă bolnavă, o problemă de sănătate şi nu pe cea dreaptă şi
adevărată, adică ghiftuiala. Toţi mănâncă în draci, fără s-o recunoască vreodată, de parcă, de fiecare dată,
aceasta ar fi masa cea de pe urmă. Şi, această apucătură este încurajată de
toate felurile de întâlniri de la cele profesionale până la cele confesionale. Totul
se-ncheie cu o masă, mai mult sau mai puţin festivă. Nu contează nici gradul de
pregătire, nici statutul social, nici vârsta. Doar opulenţa farfuriei.
Este incredibil cum unii dintre ei au
reuşit să renunţe la fumat, alţii la alcool, însă majoritatea, aceia care, de
obicei, se şi plâng că trăiesc într-o ţară în care se moare de foame, rup
cântarele. Norocul nostru şi al lor e că n-au apucat, încă, să treacă pe la
fast food.
Şi când le văd atitudinea, ceva între
dispreţ şi nepăsare ( în cel mai bun caz ), faţă de persoanele cu dizabilităţi,
mă întreb cine este, cu adevărat, demn de milă ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu