Dacă porneşti de-a lung
de drum
şi praful fin îl
răscoleşti cu pasul,
te du şi nu întoarce
niciodată capul
să vezi viaţa-mi cum se
face scrum...
Pe margine, privndu-te-ntristat,
rămân să scormonesc cenuşa,
în urma ta când se
trânteşte uşa,
să caut amintiri ce mi-ai
lăsat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu