Într-o dispută cu o colegă, fostă
elevă, aceasta a invocat, coborând discuţia la un nivel underground, libertatea de opinie, motivând că nu mai suntem pe
vremea comunismului să-ţi spună cineva cum să gândeşti şi ce să spui. Afirmaţia
era numai parţial corectă fiindcă nimeni nu-ţi zicea nici atunci cum şi ce să
gândeşti, iar de spus nu spuneai ce-ţi trecea prin cap, din instinct de
conservare. Însă toţi cei care îşi doreau promovarea, făceau şi spuneau ceea ce
trebuia
pentru a-şi atinge scopul. Acum îţi alegi singur şi atitudinea şi exprimarea
dar suferinţa şi dezamăgirea mea provin
nu din asta ci din resimţirea comportamentului ei ca un eşec al muncii mele, a
atitudinii, al principiilor şi valorilor pe care le-am promovat şi care nu
produseră niciun efect asupra cuiva care urma, prin profesie, să-mi continue
munca, să producă ceea ce eu am încercat: nu o minte reproducătoare ci una
creatoare, o minte deschisă, o atitudine raţională nu una viscerală, o viziune
de perspectivă, nu una restrictivă, limitată la vârful pantofului.
Imaginaţi-vă că sunteţi la o intersecţie
în care toţi participanţii au semne multiple ( câte unul pus de către fiecare
instituţie a statului: stop, cedează trecerea, drum cu prioritate etc.), dar
identice pentru fiecare ramură a intersecţiei, indiferent din ce direcţie ai
veni. Majoritatea va alege semnul care-i creează avantaj şi cu siguranţă foarte
puţini vor ignora toate semnele fiindcă sunt contradictorii şi vor recurge la
prioritatea de dreapta ( riscând enorm să devină victime ).
O educaţie eficientă este aceea care
are ca rezultat analiza situaţiei, sinteza factorilor şi decizia elaborată de
tine conform principiilor tale, nu cea servită pe tavă de alţii care n-au nici
un interes în evitarea carambolului dar au tot interesul să-ţi creeze iluzia că
ei îţi acordă mai multe drepturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu