Ceea ce m-a întristat în mod
deosebit în aceste zile a fost comportamentul mizerabil al acelora din Ardeal, mai
ales din zonele săseşti, care au profitat din plin de plecarea saşilor şi care,
după ce s-au mutat în casele lor, sate şi oraşe întregi aproape, cumpărate după ’89 la preţuri ridicole şi aleargă, de ani buni, cu limba scoasă după o
slujbă în Germania pentru ei sau copiii lor, acum strigau în gura
mare că nu vor preşedinte un sas, că ei sunt români şi ortodocşi.
Şi eu mă bucur că sunt român
şi mândru că sunt greco-catolic, apartenenţa la biserica unită cu Roma făcând
din noi o ţintă preferată a unora dintre sărmanii popi ortodocşi unii cu
origini greco-catolice dar mai săraci cu duhul, care susţineau chiar că
greco-catolicii sunt fie daţi cu ungurii ( catolici ), fie sectanţi. Mi s-a
părut profund nedrept dar, până la urmă, perfect românesc, comportamentul fraţilor
români ortodocşi care, vreme de aproape 25 de ani au refuzat să restituie
biserica ce fusese a greco-catolicilor.
Astăzi simt o dublă
mulţumire şi împlinire, umbrită doar de amintirea cuvintelor lui Silviu Brucan
cel care declara prin 1990 că ne trebuie cel puţin vreo 20 de ani pentru a ne
normaliza ca societate, iar această mulţumire este legată de câştigarea
alegerilor de către cel care a propus şi a demonstrat normalitate şi de participarea la prima slujbă
religioasă în biserica restituită.
Se pare că ne trebuie mai
mult timp pentru a înţelege şi accepta că mizeria reprezentată de cei care l-au
susţinut în felul în care au făcut-o şi cu mijloacele folosite nu trebuie
ascunsă sub preş ci înlăturată definitiv. Cunosc oameni, mai ales dintre cei în
vârstă, absolut normali în aparenţă dar care, ani de zile s-au hrănit din mizeriile
promovate de media imundă de la noi sau din mizeria trecutului lor comunist pe
care-l apără cu stăşnicie dar care le-a fost trecut, prea uşor, cu vederea şi
care, în momente cruciale, ne-au invadat spaţiul, paralizându-ne, cu propria
mizerie. Majoritatea acestor oameni sunt pensionari, ai zice că-s nişte
bunicuţi simpatici, atât de egoişti şi de posesivi însă încât sunt convinşi că
numai ei ştiu ce e bine sau că numai binele lor contează, fără a se gândi la
viitorul copiilor şi nepoţilor. Iar aceştia sunt printre cei mai disciplinaţi votanţi.
Sunt apoi profitorii unor avantaje oferite de un servici bun sau foarte bun la
stat sau beneficiarii unor ajutoare sociale nemeritate după principiul „ pâine
fără muncă” şi, desigur, oportuniştii politicii dâmboviţene, majoritatea
analfabeţi ori semi-analfabeţi, de la alergători la emiţători de note muzicale.
Normalitatea deplină va fi
atunci când alegera unui om nu va fi condiţionată decât de ceea ce este el iar printre
calităţile cerute ar trebui să fie, cred, sinceritatea, echilibrul, respectul, modestia,
fermitatea, corectitudinea, consecvenţa şi competenţa. Sunt convins că
generaţia tânără are şi capacitatea şi răbdarea de a-i căuta şi promova pe
astfel de lideri şi că foarte mulţi tineri au aceste calităţi.
P.S.
Sunt uimit că PSD nu învaţă nimic nici din succese nici din înfrângeri. Susţin
asta fiindcă l-am auzit pe unul dintre liderii săi spunând că nici nu se
gândesc să renunţe la guvernare de vreme ce au câştigat alegerile cu peste 60%,
omiţând să spună că scorul aparţinea USL-ului care nu mai există fiindcă
liberalii cu democrat-liberalii au obţinut preşedinţia iar PSD+UNPR+PC şi toţi
ceilalţi susţinători declaraţi nu e sigur că mai au 45%, adică rezultatul
candidatului lor. Dar ăsta e balastul comunist al acestui partid de stânga:
minciuna, falsificarea realităţii, neacceptarea adevărului. Nu pot să cred că
românii mai vor asta! Generaţia tânără n-o mai vrea şi, cu siguranţă, nu vrea
să fie generaţie de sacrificiu adică să ia locul generaţiei lui Oprescu şi
Ponta care, după afirmaţiile ultimului, tocmai ei, profitorii fără nici
un merit şi fără niciun efort, ar fi fost generaţii de sacrificiu ( primul fiu de general
securist, al doilea fin de şef sri-st şi parţial acoperit )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu