ABANDONAŢI DE ÎNGERI

        Mai mult decât oricând, am impresia că trăim într-o ţară confiscată de cei de la putere care vorbesc şi fac ce vor fără să dea socoteală, fără să li se-ntâmple nimic. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va-ntâmpla dacă vor obţine şi preşedenţia ţării. Chiar dacă am promis că nu voi mai posta alte texte pe blog, nu pot rămâne indiferent în aceste zile. Dacă vă dezamăgesc, îmi cer iertare.

Popor naiv, tu, slugă lui satan

Vrei să te vinzi pe-aceeaşi trişti arginţi?

Nu vezi cum singur în zadar te minţi

Că-s toţi la fel, că totul este-n van ?...

Nici orb de-ai fi, nu poţi gândi aşa

Slujind minciuna, furtul, mârlănia !

Ce ţară e, căci nu e ţara mea

Cea-n care e regină, azi, prostia

Şi-n care popi şi pastori au ca Dumnezeu,

Scursura comunistă ce-o slujesc.

Pretinşi profeţi, de fapt ei pervertesc

Pe credincios în nemilos ateu

Ce-aproapele-şi urăşte fără rost

Şi-şi schimbă des nevasta, fură, minte

Dar plin de fală încă ţine post

Şi se închină la icoane sfinte...

Şi-un rege-şi caută asemeni ei

Bufon, lacheu şi păcălici ?

De-aceea trebuie să-i zici:

„Nu pentru moaşte, pentru fiii mei,

Pentru batjocorita mea credinţă

De lacomi popi care se cred părinţi,

Pentru smintire de naive minţi,

Pentru trădarea voastră-ntru fiinţă

Şi-ngenuncheata-ne raţiune

Pe care vreţi s-o aruncaţi la beci,

Pentru sperjur, pentru perversitate

Fiţi blestemaţi cu toţii,-n veci de veci !”