duminică, 21 august 2011

Haiku 11



Dacă o vară
furnica-şi uită rostul,
cine-i mai cântă ? ...

5 comentarii:

  1. Felicit un ,,ETERN NEINTELES" al timpurilor noastre, poate chiar si a altor vremuri daca le-ar fi trait:), pentru curajul de a-si destainui o mica parte dintre sentimentele sale alaturi de noi.
    Noi- prieteni, cunostinte sau intamplator trecatori printr-ale blogurilor pagini.
    Astept noi marturii ale EULUI dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Etern neinteles"? Nu stiu, sincer, eu as zice LUCID. Sau NORMAL. Atat de normal ca mi-as dori sa fim cu totii asa, ca sa traim, in sfarsit, in normalitate, nu intr-un film gresit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit de vreo 6 ori "Haiku" pana m-am descebalit. Am aci doua umile solutii (sper sa nu ma blamati ca mi se trage de la nefericitul job tehnic)
    1. Pai daca greierele e la mare (vezi Haiku anterior) nu-i mai canta oricum nimeni.
    2. In caz obisnuit (daca totusi, greierele nu pleaca la mare) si ea musai sa-si uite rostul, as zice "fato, asta e riscul emanciparii!"

    RăspundețiȘtergere
  4. Al. Macedonski declara acum vreo 130 de ani că „logica poeziei este nelogică faţă de proză”, aşa încât nu logicul interesează în poezie ci bucuria minţii iscoditoare şi a sufletului mereu proaspăt ce descoperă idei, sensuri, asocieri surprinzătoare prin decopertări, realizate succesiv, ale straturilor limbii: sonor, lexical, gramatical, semantic, stilistic.
    Cele două texte au o gramatică simplă: în H 10, perfectul compus este urmat de precizarea temporală clară ( „ast’ vară” ) în prima propoziţie şi spaţială în cea de-a doua, în care şi verbul este la prezent sugerând posibila eternizare a „noii activităţi” în vreme ce în H 11 situaţia poetică este cu totul alta şi fără nici o legătură cu prima fiindcă aici e un condiţional ce avansează ideea posibilităţii ieşirii „cândva” ( „o vară” oarecare, dintre multele existente ) din condiţia de formica faber iar interogaţia finală ( ce conţine o probabilă, dar nu obligatorie, consecinţă ) poate presupune continuarea „cine-i mai cântă calităţile / priceperea / meşteşugul?” iar răspunsul posibil ar fi „nimeni”, fiindcă lenea nu inspiră odă / imn ci manea, deci alt domeniu. De asemenea, dacă ne-amintim bine, greierele nu-i cântă şi nici n-o cântă pe furnică, ci-şi cântă sieşi, condiţia de simplu interpret sau de compozitor-interpret nefiind explicită.
    În ceea ce priveşte remarca, justă, că mixează, trebuie sesizată treapta superioară, evoluţia în cunoaştere: informaţie, cultură, gust, pricepere, talent.

    PS. Îmi place atitudinea celor din zodia „Peşti” cer se dau ingineri printre artişti şi artişti printre ingineri şi care-şi pot permite asta tocmai datorită sensibilităţii lor deosebite dar şi nevoii de ordine, logică şi echilibru.

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc pentru completari; stiti, toate vorbele de duh, chiar daca produc -direct sau indirect- decopertari la prima vedere, starnesc valuri si cutremure, daca sunt si talmacite.


    Nu stiu de ce -sau stiu, dar ma doare sa recunosc- de cate ori va citesc imi dau lacrimile. (Legat de cele doua solutii propuse -cred ca mi se trage de la tata- de ori imi vine sa plang, ma storc sa trag o gluma. Nu ca sa ironizez, dar ca sa descretesc fruntea celor care ar fi tentati, la randul lor, sa planga...)

    RăspundețiȘtergere