După zeci de ani de muncă, cvasiistovită
Greu dosar de pensie şi-a depus furnica.
I s-a spus, desigur, cum că ea merită
Linişte să aibă, de acum, bunica.
La ghişeu, alături, greierele iată
Cu o filă, de vechime, pusă la dosar
De cumplit efort dus într-o viaţă :
– O legislatură ca parlamentar – .
Aşteptând furnica vreo juma de an,
Să-şi primească pensia, era s-o mierlească
A răbdat de foame,-a tremurat baban
Negândind birocraţia că-i tot românească.
Nimeni n-avea vină pentru-ntârziere
Nici că era mică de abia-o vedea...
Nimeni nu îi spune asta cu plăcere
Dar, e pensionară, ce-o mai aştepta?
Să-şi plătească numai ce-are de plătit,
Să mănânce-atâta cât să nu chiar moară
Aşteptând obştescul de acum, sfârşit,
Iar de grija altui nici în dos s-o doară.
S-acceptăm, cu toţii, ce-o vrea Dumnezeu
Cât ar fi de simplu, de la mic la mare,
Când revolta-n faţa nedreptăţii chiar
Psihologi cu carte, o numesc frustrare.
Asta şi furnica începu să simtă
Când vecinul greier, pensionar de seamă,
Locuind alături, în imensa vilă
Cu piscină-n curte şi-n subsol cu cramă
O ţinea întruna-n chefuri şi-n beţii.
Ca să se răzbune pentru viaţa grea
Invita la dânsul meşteri de orgii,
Piţipoance şi ghiolbani sadea.
S-a dus şi furnica să-i ceară-o favoare
Să o angajeze şi pe ea, cu seara...
Şi de-atunci, sărmana, e animatoare
Şi dansează, frate, de se rupe...bara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu