Triumvirii vremurilor noi,
Într-un post de vază, vita de tip nou
Începu să creadă că e neam de soi.
Doar în faţa celor mari îngenunchea,
Pe cei mici călcându-i aprig în picioare
Să-nţeleagă-odată că e bou sadea
Şi că n-are prieteni, veri sau verişoare.
Luat de la muncă, s-a-nvăţat cu lenea
Trăgea chefuri multe şi beţii la fel
Şi pe la cabane îşi petrecea vremea.
Doar la Judeţeană a rămas tot... miel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu