Foaie verde de albastru
Mi se rupe-n trei sau patru
Şi de bou şi de măgar
Şi de frunza de mărar
Căci pe-un fir de pipirig
Am prins măreţia-n frig
Când suiam pe firul vremii
Până la izvorul cărnii.
Azi m-apucă râsu-plânsu
Văzând iapa fără mânzu
Dar vă spun ce zic românii:
Nu mor caii când vor câinii !
Iar în Alba, triumfal,
Nu pe-un câine ci pe-un cal
A intrat viteaz Mihaiul
Împreună cu alaiul.
Şi păscut de-un cal măiastru
A visat de-un Zoroastru
La o margine de lume
Lâng-o mare fără spume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu