PARODIE III

Un dulău de rasă într-o zi cu soare

Se plimba alene cu-ai săi prieteni boii,

Ce-i  spuneau cum tocmai s-au întors din USA

Unde educaţia nu e fiica ploii.

Cum ei în familie, de atunci, aplică

Noile metode care-aduc progres

  – Şi chiar psihologii spun că te ridică

Mai presus de alţii, te feresc de stress.

Vocea să îţi fie permanent domoală,

Nici-o ironie din ea să răzbată

Liber să mugească tot viţelu-n şcoală

Şi ce nu-i convine, să îţi ragă-n faţă!

 – Uite, zice altul, mie nu îmi place proful de maternă

C-are-n exprimare tot figuri... de stil,

Iară pentru mate i-am luat o pernă

Să nu-i cadă capul bietului copil.

Ca de plumb sunt toate, doar materii grele

Fizica, chimia, chiar şi geogra-i grea.

Nu-ţi creează nimeni competenţe cheie

Orientare-n pajişti ca să poţi avea.

Nu e nicăieri ca pe aici, la noi...

Că mi-a spus şi mie cumnată-mea Tanţa,

umblată prin lume, cum c-atâţia boi

sunt prin Europa !..., da’ -s mai mulţi în Franţa !

Însă despre asta nu prea se vorbeşte

Fiindcă cei de-colo nu au nici un stress

Şi-apoi se exprimă numai franţuzeşte

Şi la gât, pe pajişti, toţi au GPS.

Convorbirea însă, se-amână pe mâine,

Căci se-ntorc căţeii venind de la şcoală

–       Ia, copii să-mi spuneţi, zise tatăl câine

Cu mult calm desigur şi voce domoală,

Cu elan familia mirosind-o-n dos,

Care-i competenţa astăzi rumegată?

– Când te-nvaţă boii n-ai prea mult folos,

Ba mai pierzi din viaţă-o parte minunată.

          Iar dacă se-ntâmplă să gândeşti ca ei

          Îţi tratezi copiii tot ca pe... viţei !