Scăpărător, privirea a iarnă-i
pregătită
Şi-ntrebător
e arcul pupilelor de ceară.
Nimic
nu ne mai leagă de prea trecuta vară
Devreme
consumată şi-n grabă părăsită
Doar
jocul poate, încă, e-acelaşi de-altădată
Căci,
de copilărie, prea repede-am trecut
Şi-n
vânzoleala aspră a vieţii n-am avut
Nici
vremea, nici dorinţa, s-o văd recuperată.
Şi
tot aştept ca timpul să se dilate iar
Să
fie măcar toamna cât este o viaţă
Iar
mustul să mă spele şi-nvăluit în ceaţă
Printre
culori pierdute trecutul să-mi presar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu