Acutizat parfumul de iarnă-i risipit
Pe
creştetul de piatră ori văile-adormite
Ce tăinuie sub albu-i
plăcutele ispite
Ce-atât de-ades prin lume
vieţi au răvăşit.
Întors în amintire ca ursul în bârlog
Şi nărăvit
asemeni la auriul mierii
Din
fiecare picur toată căldura verii
Eu o
zidesc în stihuri postate-acum pe blog.
Adormitor
de singur visez nemărginire
Pătrunsă
de arcuşul concertului final
Când pana
înmuiată de cântecul banal
Se scurge, precum ceara, în altă amintire.
Imi place acest pastel, in special ultimele doua versuri: "pana inmuiata de cantecul banal se scurge ... in alta amintire".
RăspundețiȘtergere(Scrieti-mi, va rog, adresa de email pentru a va trimite informatii in legatura cu cenaclul.)