Sunt streşinile
pline-ochi de apa
înzăpezită de
atâta frig
când somnul greu
se lasă-n pipirig
şi, peste ochiul ager, cade pleoapa,
când se trezesc instinctele,
o mie,
iar neuronii
mi-s încătuşaţi
şi duşi spre-a
fi degrab’ executaţi
ca să devin un om
de omenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu