BALADA ACCEPTĂRII

Întârzie zăpada prin cotloane

ca amintirea ta prin gândul meu

când bântuie miros de alizeu

şi fânul se frământă prin şoproane.

Şi merg la pas cu fiecare clipă

ce altădat’ zbura pe lângă mine,

tot mai domol mi-e sângele prin vine

şi-un dor de altceva se înfiripă.

Dar ce-i acela, nici chiar El nu ştie

deşi stă aplecat asupra mea

ca din suflarea Lui de catifea

să-i sorb îndemnul care mă îmbie

a nu dori ce nu e de dorit

şi să accept ce-i limpede, pe faţă,

căci nimeni nu mai scapă viu din viaţă

oricât ar fi de-umil ori umilit.