Îmi bântui cu
migală tot trecutul
cu chipul tău,
cu gesturile tale
cu vorbele,
noian, pe care scutul
timpanelor
le-amplifică agale
şi sufletul, chien en garde,
nepotolit, tot
latră a la lune,
ca eu revolta-ntreagă
să i-o rabd
căci nu pot
amintirea s-o înstrun
că mult prea
multe cuie-a lui Pepele
în urma ta, prin
mine ai lăsat
şi semne, ale
trecerii, pe ele
cu grijă multă,
tu ai agăţat,
să nu pot,
liniştit, vreodată
să mă aştern
uitării ca,
din tot ce-a
fost povestea noastră,
să văd mormanele
de mucava.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu