Finala de la Vocea României, reprezintă, evident, o
nouă piatră la edificiul României imprevizibile. Să fie votaţi în finală ( şi
nu pe gratis ci plătindu-ţi fiecare vot ) un român ( cu nume şi posibilă
descendenţă străină ), un ungur, şi o româncă numai după mamă ( cu tată african
), este o dovadă că viitorul ţării este unul al normalităţii, că toleranţa
trâmbiţată de autorităţi este, pentru generaţia tânără, una reală. Este încă o
dovadă că această generaţie ştie ce vrea şi că, dacă nu votează la alegeri,
este pentru că este conştientă de faptul că votul pe care l-ar da nu contează
în faţa opţiunii masive a mamuţilor neocomunişti. Situaţia mai spune şi că
postul de televiziune care a transmis concursul ( singurul, după părerea mea,
la standarde europene şi mondiale, singurul care, în majoritatea cazurilor, se
ghidează după proverbul dacă te bagi în
lătură, te mănâncă porcii şi stă deoparte chiar dacă, uneori, mai bagă câte
un deget ), este urmărit de mai multă lume decât alte posturi româneşti, când
transmit programe similare. Este un semn în plus că nevoia de standard european
este prezentă în marea majoritate şi că, doar puternicii factori perturbatori,
adevărate staţii de bruiaj audio-vizuale, mai produc efecte de distorsiune a
mesajului, aşa cum, altădată, emisiunile radio de la Europa liberă erau bruiate
intens pentru a nu afla că există şi o altă lume în care se trăieşte, de cele
mai multe ori, mult mai bine.
În situaţia
dată, câştigătorul nici n-a mai contat, putând fi oricare, fiindcă principiul
judecăţii era valoarea, dincolo de orice altceva.
Singurul lucru
pe care i-l doresc generaţiei noi este să aibă nervii tari fiindcă mamuţii n-au
învăţat că nu trebuie neapărat să mori pentru a lăsa locul unuia mai tânăr şi
că nu e nevoie să fii dascăl dacă învăţătura ta vine din lumea morţilor şi poziţia
ta e cu spatele spre viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu