miercuri, 13 martie 2013

BALADA SUFLETULUI PIERDUT


Se vinde iar iubirea prin piaţă...
Stau aşezate-n rând pe vechi tarabe
şoapte fierbinţi sau insistente-ocheade
la care unii au visat o viaţă,
sunt trupuri zvelte cu picioare lungi
ori mâini cu degete ca de smaralde
sunt piepturi mici cu inimile calde
şi feţe palide, sub ochi, cu pungi
sau cu priviri adesea rătăcite
ca frunzele, în parc, de vânt purtate
să ştim că nu e viaţă fără de păcate
şi nici pasiune nu-i fără ispite,
că trup e cât încape şi-i mereu
pe gustul fiecărui doritor
în vreme ce, din timpul călător,
se decantează suflet tot mai greu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu