GÂNDURI 16

Am impresia, iar faptele cotidiene se-nghesuie să mă confirme, că toţi infractorii, delatorii, incompetenţii, lipsiţii de caracter, au dat năvală în politică de parcă ar fi singurul mediu care le permite orice şi, după felul în care alegătorul, turmentat de aburii promisiunilor aberante şi narcotico-fantasmagorice, îi votează invers proporţional cu valoarea, moralitatea, caracterul şi verticalitatea lor, nu numai că se dovedeşte aceasta dar pare a se lansa, totodată, un îndemn evident la un astfel de comportament şi absolut necesar pentru a-ţi asigura succesul.

Eu, alegătorul conştiincios şi responsabil, care am avut ghinionul să trăiesc o viaţă fără să fi avut, o dată  măcar, satisfacţia de a fi reprezentat de un politician ( primar, prefect, preşedinte de CJ, prim-ministru, deputat, senator ori preşedinte al ţării ) care să fie opţiunea mea, un om pe care îl stimez şi apreciez, am respectat regulile alegerilor sperând că, poate, data viitoare va fi altfel, adică aşa cum îmi doresc. Dar, culmea, cei care schimbau brusc direcţia, înjurând, blestemând şi scuipând erau cei ce lăudaseră şi pupaseră cu sârg până atunci.

Uimit, rămâneam eu apărătorul, în numele principiilor, al celor cu care mă îmbrobodiră impulsivii, superficialii şi uşor schimbătorii alegători care, după ce umpleau urnele, îşi abandonau aleşii lăsându-i să-mi macine nervii şi să-mi toace zilele.

M-am întrebat adesea ce caracter poate avea un om care, după ce ai lui îl cresc, îl formează, îşi rup oasele pentru a-i construi o casă pe care i-o sfinţesc, i-o pregătesc pentru a-şi întemeia o familie şi, poate a-i ajuta, apoi, şi el pe ceilalţi iar acesta fuge cu prima prostituată care îl acceptă şi îi oferă un loc pe lista ei de preferaţi?