Nu cred că poate fi dramă mai mare
decât aceea de a avea mentalitate occidentală şi de-a trăi într-o ţară fostă şi
rămasă comunistă. Să vezi oameni care se bucură de toate avantajele democraţiei
şi capitalismului şi se manifestă în cel mai pur spirit comunist şi totalitar.
Dar când cei care fac asta sunt reprezentanţii puterii, deci oameni care,
vrând-nevrând, te reprezintă în faţa lumii, cele mai negre gânduri năvălesc în
mintea ta şi te fac să te simţi la marginea lumii, la periferie. Ori tu nu eşti
vinovat că dinozaurii, şerpii şi şopârlele comunismului au reuşit să-şi impună
reprezentanţii fiindcă două treimi dintre cetăţeni s-au crezut mai presus şi nu
şi-au exercitat dreptul de a vota, drept care, cred eu, în astfel de situaţii
este şi o obligaţie.
Ori, astăzi, mediocritatea este şi
rege şi regină. Visul unui mare liberal s-a împlinit. Avem o republică
guvernată de monarhi. Motivul nu poate fi decât unul: mediocrii sunt nu numai
mai mulţi ci covârşitori. N-ai cum să le faci faţă. Cei dotaţi, de fapt, nici
n-au deprinderea şi capacitatea de a lupta. Ei îşi concentrează energiile spre realizări nu
spre drum, spre cale. Drumul trebuie să li-l netezească ceilalţi. Un copil
supradotat nu-şi asigură condiţiile de manifestare ci i se asigură de către
ceilalţi. Dar drumarii şi constructorii ocupă nu numai drumul ci şi
construcţiile de pe margine. Ei sunt şi clasa muncitoare şi cea conducătoare.
Iar intelectualitatea a devenit o
pătură din ce în ce mai ponosită. Tot mai multe diplome şi tot mai puţină educaţie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu