Politica făcută de nepricepuţi devine
fie obrăznicie fie slugărnicie, în funcţie de situaţie. Nimic şi nimeni nu
poate îndrepta comportamentul de acest tip dacă selecţia n-a fost făcută de la
început. Şi, ca peste tot, aceasta ar trebui făcută de profesionişti pe baza
competenţelor politice. Dar, într-o lume scăpată din comunism, competenţa era
asimilată vorbirii excesive şi lipsei de principii. Vorbirea excesivă se traduce
prin capacitatea de a vorbi mai mult decât – şi, de obicei, peste - orice
adversar iar lipsa de principii reprezintă capacitatea de a-i apăra pe ai tăi
încălcând, atunci când este nevoie, orice. Ori asta este mitocănie şi mizerie
umană, degradare. O permanentă negare a oricărei vinovăţii şi constanta formulă
„dosar politic”, indiferent de natura acuzaţiilor, sunt apanajul unei deplorabile
categorii umane care s-a substituit unei clase politice veritabile ce ar fi
putut evita cufundarea în derizoriu a ideii de democraţie.
Ori, în aceste condiţii, nu e de
mirare că totul se-ntâmplă aşa cum se-ntâmplă ci cum atât de mulţi oameni pot
fi aşa de naivi încât să nu deosebească minciuna convenabilă dar catastrofală
de adevărul incomod însă întemeietor de normalitate iar dacă le deosebesc s-o
aleagă, constant şi triumfători, pe prima în locul celei de a doua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu