GÂNDURI 27

Descopăr, din ce în ce mai des, oameni care, cu cât se pricep mai puţin la ceva cu atât se exprimă mai pertinent iar, sub protecţia comisiei / societăţii / organizaţiei în care s-au aciuat, devin devastatori. Individual, respectivul este zero, dar din haită mârâie, latră şi sfâşie de top. Văd şi aud stoluri / haite / ciurde / turme repezindu-se la câte-un neajutorat căruia, într-un moment nefericit i-au cedat nervii şi l-a nedreptăţit pe câte vreun lipsit de apărare. Numai că acolo confruntarea, chiar dacă era inegală, a fost unu la unu. Şi, în loc să fie pedepsit conform legii şi faptei, este linşat public, într-o ţară în care pofta maladivă şi insaţietatea genetică vizavi de bârfă şi execuţie publică, este pantagruelizată de oferte dintre cele mai apetisante. Tribunalul Poporului funcţionează aproape la fel ca la revoluţia franceză, punctând încă o dată distanţa la care ne aflăm faţă de civilizaţie. De la femei care-şi măresc sânii şi până la politicienii / afaceriştii / interlopii care-şi amplifică averile, toţi sunt trecuţi prin filtrul părerilor unor comisii alcătuite în diverse medii ce simt nevoia să se exprime. Dar dacă în cazul femeilor se vede că au avut de unde să-şi mărească poitrine-ul, în cazul celorlalţi nu se poate demonstra cum au devenit atât de bogaţi. Ne aflăm întotdeauna, în aceste cazuri, între real / firesc / palpabil şi miraculos / inexplicabil / divin. Şi dacă sluţirea pacientei incriminează medicul sau producătorul de adiţionale, în cel de-al doilea nimeni nu poate face nimic fiindcă nu-i este dat omului să înţeleagă ori să dezlege minunile Domnului.

Victimele şi călăii au vocaţia greşelii înscrisă, fără doar şi poate, în codul lor genetic şi sunt, probabil, predestinaţi verificării pe propria piele a creştinescului decât sărac şi bolnav, mai bine bogat şi sănătos.

PĂRERI 28

Viaţa de blogger e una interesantă. Porneşti să cucereşti lumea aşteptând, de fapt, să fii descoperit. Fiindcă aici e ca şi în viaţă. Valorezi cam cât interes trezeşti. Numai că aici, ca-ntr-o parcare, tu rulezi câte un filmuleţ despre cum vezi lumea, lucrurile, persoanele, fenomenele şi, din când în când, mai arunci câte o privire să vezi câţi spectatori ai sau câţi au curajul sau timpul să exprime o părere. Uneori eşti dezamăgit, alteori încântat şi, de cele mai multe ori, mirat că mai contezi şi pentru alţii, nu numai pentru tine. Un blogger adevărat nu poate abdica de la statutul său coborând într-atâta încât să devină un facebook-ist. Diferenţa dintre cele două medii fiind, se pare, din cauza degradării accelerate al celui de-al doilea, cea dintre un cerc de lectură şi comunicare şi un spectacol topless de bârfă, lăudăroşenie şi infantilism.

Dacă bloggul este echivalentul unei curţi în care cei ce intră sau aruncă o privire din stradă văd şi frânghia cu rufe, pagina de facebook seamană mai degrabă cu frânghia de rufe întinsă, provocator, în stradă / pe balcon în dorinţa clară de-a fi văzută. Şi n-a fost gândit deloc aşa. Ca dovadă este impunerea unei limite de vârstă, regulă încălcată nu numai de copiii care o falsifică ci şi de părinţii care, cu aceeaşi inconştienţă cu care îşi aruncă odraslele în spaţiul real al discotecilor, sălilor de jocuri de noroc şi biliard ori barurilor, îşi exilează progeniturile în spaţiul virtual, mult mai periculos deoarece acolo ameninţările nu sunt vizibile decât atunci când produc efectul.

Şi, este evident, pentru a câta oară ?, că, în relaţiile cu minorii, cei care greşesc sunt adulţii, inconştient ori intenţionat, iar copiii rămân aceleaşi victime, uneori cu atitudine de călăi fie faţă de părinţi fie faţă de ei înşişi.

BALADA RECUPERĂRII

Cuvântul firav, prematur născut

De-orgolii fără seamăn, de fiinţă

Ce, ipocrită, bălăcindu-se-n credinţă

Stârneşte doar mirosul, pătrunzător, stătut

Al mâlului păcatelor trecute

Ascunse sub mormanele de rugi

Şi ferecate-n lacăte şi drugi

De falsă pocăinţă şi virtute,

Cuvântul, el, cel leşinat de drum,

Zilnic linşat de-o lume violentă,

Ajuns-a vorbă goală şi stridentă

Ce nu mai arde, face numai fum!

M-am săturat de-atâtea vorbe-n vânt ...

La marginea dintre real şi vis

Când inocente gândurile ni-s

Vreau vorba să devină iar Cuvânt.

PSALM 9

Atomi de-nstrăinare se divid în mine

Cu fiece cuvânt ce nu-l rosteşti

Şi din implozia sinelui, în sine,

Un fin ecou mi-ajunge la urechi.

În silă se transformă tot ce simt

Senzaţie inocentă, viscerală

Pe care, neuronic o resimt

Paralizantă, umedă, carnală.

Azi vremea Ta e ruptă de a mea

Căci nu mai sunt naivul de-altădat

Şi timpul nu mai curge cum curgea

În matca lui, docil şi resemnat.

An după an rămas-a numai scrum

În fiece popas sub poala popii

Unde-ntuneric e ca pe un drum

Croit anume să-l păzească hoţii

Şi nu mai pot mereu să mă ascund

Prin întuneric bâjbâind precum un orb...

Ca, de lumina Ta, să mă pătrund,

Vreau doar din ochii Tăi să o mai sorb !

CU DRICUL PE ARĂTURĂ 4

Succesele internaţionale ale unor români nasc monştri. Vertijul produs de perspectiva asocierii la succesul unui conaţional naşte idei dintre cele mai năstruşnice, de la schimbarea regulamentelor de joc ( ar trebui ca cel de 1,60m să nu lupte împotriva unuia de 1,90m ) şi până la perceperea confruntării ca una istorică, la scară mondială. În aceste momente se vede cel mai bine calitatea naţiei, valoarea principiilor, respectul faţă de tine şi faţă de ceilalţi. Nevoia piromanică de-a incendia naţiunea, a mediei şi a politicienilor, este una maladivă, alimentată, pe de o parte de recunoaşterea apartenenţei la naţie a celor implicaţi, pe de alta de mediocrele realizări la nivel de stat, ai căror reprezentanţi au două direcţii: buzunarele proprii şi votul naţiunii. Şi niciodată investiţiile nu vor fi în altă direcţie. De ce să investeşti în crearea de condiţii pentru box ori tenis când Bute sau Halep investesc din propriile buzunare, din propriile câştiguri iar tu poţi să-i căpuşezi  ( mai ales la nivelul imaginii ) şi să-i abandonezi când nu mai contează, să n-ai nici un fel de responsabilitate ci doar avantajele ?

Nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă o hiperconştientizare a populaţiei vizavi de importanţa educaţiei şi a învăţământului i-ar face pe elevii români să ia atât de în serios şcoala încât să se claseze în primele cinci naţiuni din lume la evaluările internaţionale. Cred că euforia naţională ar fi devastatoare.

Geniul, hărnicia, sacrificiul, încrederea, gena traco-dacică, ortodoxismul, politica educaţională, totul ar fi pus pe tarabă, mai puţin cei cărora li s-ar datora realizarea: elevul, părintele, educatorul, în această ordine, atât a reuşitei cât şi a eşecului.  

PĂRERI 27

Evenimentele remarcabile în care sunt implicaţi români, sunt atât de rare încât, atunci când se produc, sunt invadate de paraziţii mediocrităţii din politică, media, fan-istică, etc. Fenomenul Halep, consecinţă a muncii, seriozităţii, consecvenţei şi sacrificiului, până la urmă a respectului şi a încrederii în sine a individului şi a familiei, ( nicidecum a geniului unui popor ales şi binecuvântat !??! ) devine, în momentul reuşitei, o ţintă a căpuşelor de tot felul şi de toate mărimile, prezente peste tot în mediul social şi gata oricând să istovească ţinta. Nenorocirea face ca acestea să transmită şi boli adesea devastatoare. Imunizarea se poate face doar prin carantină ( izolare ) sau prin rămânerea în mediocritatea de care cei amintiţi sunt sătui fiindcă o văd de câte ori se uită în oglindă.

Cineva vorbea despre finala de azi ca despre confuntarea dintre cele două ţări şi mi-am adus aminte de meciul de fotbal din ’83 dintre noi şi italienii proaspeţi campioni mondiali, meci văzut ca înfruntarea dintre daci şi romanii pe care trebuia, de data asta, să-i învingem. Şi i-am învins, culmea, prin golul marcat de un ungur...

A trăi succesul sau eşecul cuiva ca pe unul propriu, ceea ce se-ntâmplă în aceste cazuri, ar trebui pedepsit ca furt de identitate.

În rest, totul este un spectacol, o întrecere de care trebuie să ne bucurăm!

UNDERGROUND

Uneori, mintea mea

devine o cârtiţă

ce sapă galerii

inutile,

de care uită...

Şi tot mai rar

scoate câte-un muşuroi

în aplauzele firave

ale ecologiştilor

naivi

şi-n huiduielile

virile

ale grădinarilor

impotenţi.