Descopăr, din ce în ce mai des, oameni
care, cu cât se pricep mai puţin la ceva cu atât se exprimă mai pertinent iar, sub protecţia comisiei /
societăţii / organizaţiei în care s-au aciuat, devin devastatori. Individual,
respectivul este zero, dar din haită mârâie, latră şi sfâşie de top. Văd şi aud
stoluri / haite / ciurde / turme repezindu-se la câte-un neajutorat căruia,
într-un moment nefericit i-au cedat nervii şi l-a nedreptăţit pe câte vreun
lipsit de apărare. Numai că acolo confruntarea, chiar dacă era inegală, a fost
unu la unu. Şi, în loc să fie pedepsit conform legii şi faptei, este linşat
public, într-o ţară în care pofta maladivă şi insaţietatea genetică vizavi de
bârfă şi execuţie publică, este pantagruelizată de oferte dintre cele mai
apetisante. Tribunalul Poporului funcţionează
aproape la fel ca la revoluţia franceză, punctând încă o dată distanţa la
care ne aflăm faţă de civilizaţie. De la femei care-şi măresc sânii şi până la
politicienii / afaceriştii / interlopii care-şi amplifică averile, toţi sunt trecuţi
prin filtrul părerilor unor comisii alcătuite
în diverse medii ce simt nevoia să se exprime. Dar dacă în cazul femeilor se
vede că au avut de unde să-şi mărească poitrine-ul,
în cazul celorlalţi nu se poate demonstra cum au devenit atât de bogaţi. Ne
aflăm întotdeauna, în aceste cazuri, între real / firesc / palpabil şi miraculos / inexplicabil / divin. Şi
dacă sluţirea pacientei incriminează medicul sau producătorul de adiţionale, în
cel de-al doilea nimeni nu poate face nimic fiindcă nu-i este dat omului să
înţeleagă ori să dezlege minunile
Domnului.
Victimele şi călăii au vocaţia greşelii înscrisă,
fără doar şi poate, în codul lor genetic şi sunt, probabil, predestinaţi verificării
pe propria piele a creştinescului decât
sărac şi bolnav, mai bine bogat şi sănătos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu