Cuvântul firav, prematur născut
De-orgolii fără seamăn, de fiinţă
Ce, ipocrită, bălăcindu-se-n credinţă
Stârneşte doar mirosul, pătrunzător,
stătut
Al mâlului păcatelor trecute
Ascunse sub mormanele de rugi
Şi ferecate-n lacăte şi drugi
De falsă pocăinţă şi virtute,
Cuvântul, el, cel leşinat de drum,
Zilnic linşat de-o lume violentă,
Ajuns-a vorbă goală şi stridentă
Ce nu mai arde, face numai fum!
M-am săturat de-atâtea vorbe-n vânt
...
La marginea dintre real şi vis
Când inocente gândurile ni-s
Vreau vorba să devină iar Cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu