Visam că visele-mi erau adevărate
Iar tu să le destrami cercai, timid.
Eu le păzeam cum aperi o cetate
La care zilnic mai înalţi un zid.
Pe vechea tencuială, adăugate,
Riduri fierbinţi se-aştern peste-un alt rid.
Visam că visele-mi erau adevărate
Iar tu să le destrami cercai, timid.
Şi roase cum erau, de timp mâncate
Cum însumi sunt de nopţile cu frig
În care prin tăceri stau adunate
Şoaptele frânte înspre care strig,
Visam că visele-mi erau adevărate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu