Nu vreau tăcerea smulsă din vorbe fără sens
Nici şoaptele pătrunse de caldele nelinişti
Când noaptea înnorată prin care tu te mişti
Ascunsă-i în mistere ca-ntr-un castel imens
Trist cavaler al morţii şi-al sumbrelor privelişti
De trubaduri cântate pe căi bătute-n mers
Nu vreau tăcerea smulsă din vorbe fără sens
Nici şoaptele pătrunse de caldele nelinişti
O, cât de caldă-i lumea prin care tu, prea dens,
Îţi mai presari iluzii pe formele durerii
Ca aburii iubirii sub formă de condens
Pe amintiri să curgă spre noaptea învierii...
Nu vreau tăcerea smulsă din vorbe fără sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu