Aproape tot din ce-mi revine
nu numai
că mi s-a luat
dar mi
s-a spus că e mai bine
să fiu
cu mine-mi împăcat.
Şi-aşa,
de-o fi vreodat’ să gust
întâmplător
un bob de miere,
o să-nţeleg
că-i mai presus
nu
gustul dulce care piere
ci gustul
de nămol stătut
plin
de-a cadavrelor miasmă
în care, doar, m-am tot zbătut
să-ntorc
obrazul spre-altă palmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu