„We don't need no education” 2

O minimă cerinţă pentru a schimba ceva este dorinţa de a o face şi asumarea dificultăţilor. Urmează recunoaşterea problemelor şi eliminarea falsului, minciunii şi compromisului din baza de pornire. De aceea, susţin că, în România, o reformă autentică şi cu rezultate, chiar dacă pe termen mediu, nu se poate face dacă nu se stabileşte că, fiind obligatoriu, învăţământul de zece clase va fi absolvit de toţi cei care au o participare minimală la ore pe an şcolar ( un număr minim de zile pe an, cu posibilitatea recuperării în timpul anului şcolar, pentru a nu repeta clasa ). Nu e posibil să nu existe responsabilizare prin sancţiuni aplicate elevului şi mai ales părintelui pentru nefrecventarea şcolii, dar educatorul să fie pus la zid pentru orice. Nu e în regulă nici ceea ce s-a întâmplat în legătură cu media de promovare a gradelor didactice care a scăzut cu un punct în vreme ce media de absolvire a bacalaureatului a rămas aceeaşi. Să fi fost semnalul că dascălii pot fi mai slabi dar elevii trebuie să rămână la fel de buni ?

Pasul următor ar fi notarea elevilor şi încheierea situaţiei şcolare cu media nerotunjită, indiferent de aceasta. Nemaifiind pusă problema repetenţiei din cauza notelor, se va avea o situaţie obiectivă, care va putea conta la evaluarea de la finalul ciclurilor: primar, gimnazial, liceal. Asta va însemna că mediile nu vor mai fi restrictive ( de la 4,50 care devine 5,00 pentru a promova trimestrial ) ci ar deveni ilustrative, oglindind astfel întregul parcurs şcolar şi putând alcătui astfel o parte credibilă a foii de parcurs preconizate de noua lege. Nu e corect ca un elev care vreme de ani nu se mişcă din zona notei unu, să fie promovat cu cinci ca şi cel care este de doi şi..., de trei şi..., de patru, etc. În acest caz, n-ar mai fi nevoie de cosmetizarea situaţiilor de la examenele naţionale şi nici n-ar mai exista şocurile provocate fie de notele obţinute, fie de promovabilitatea scăzută.

Ţinând cont de boala naţională, furtul, boală devenită cronică şi manifestată la populaţia de vârstă şcolară prin copiat, dacă efectul constrângător al notelor în promovare n-ar mai exista, s-ar reduce semnificativ şi varianta milostivă a furtului, şi anume, cerşitul notelor şi-ar dispărea şi paranoia legată de ignobila îndeletnicire.

Ar dispărea şi gestul, poate că ultimul gest creştin din învăţământul românesc, al datului de pomană.