Cucul de est s-a
ouat, pare-se, în cuibul din aria protejată,
iar privighetoarea
şi ciocârlia
cu gândul la o
iarnă mai caldă
şi la statutul
de primadone
clocesc,
fireşte, cu bucurie şi cântec
aşteptând să fie
mame.
Dar clocitul le
dereglează
şi devin,
încet-încet, ciori de semănătură,
specialiste înalt
calificate
în datul din
gură.
Dihorul de stepă
cu grad mare şi
onoare militară,
trecu ceata de
trepăduşi
de partea noii
stabilităţi,
în vreme ce sfrânciocul
cu frunte neagră
şi vânturelul de
seară,
rudele
populaţiilor de păsări cuibăritoare din
Borsodi Mezőség
şi a celor din Câmpia Heves, în vecinătatea
râului şi lacului Tisa,
dar şi toate
soiurile
de migratoare împământenite
au amuţit de
admiraţie
faţă de viitoarea,
nouă şi originală,
poziţie a
cuibului.
.........................................................
Iar bietele
vrăbii, invocate cu nesimţire, se războiesc
pentru fărâmele
căzute de la ospăţul îmbuibării,
aşteptând
ecloziunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu