New Generation 4

Oameni din ce în ce mai tineri, plesnind de sănătate, care privesc cu un amestec de dispreţ, superioritate, milă sau indiferenţă, în procente diferite, persoanele cu dizabilităţi, se-nghesuie să obţină pentru ei sau ai lor certificat de persoană cu handicap, pentru un beneficiu pe care, sănătatea lor, le-ar permite să-l realizeze înzecit dacă balcanica lene concretizată în expresia duhnind a lehamite şi revoltă „d-apoi, pentru atâta...” n-ar anula orice fel de pornire spre hărnicie. Interesant este că niciunul nu se gândeşte că majoritatea celor cu dizabilităţi ar fi renunţat la mult mai mult decât i se oferă ca să nu fi avut handicapul.

Nu degeaba trăim într-o lume în care, când sunt ameninţaţi cu vreo pedeapsă pentru faptele comise, toţi îşi caută repede bolile care i-ar putea scăpa. În loc să se lecuiască, pe parcurs, de simptomele  grandorii, megalomaniei, minciunii, urii, dispreţului, lăcomiei, înşelăciunii, incompetenţei, în situaţia amintită acestea, cu ajutorul „medicilor” şi avocaţilor, devin : hipertrofie cardiacă, encefalită de fermentaţie, imaginaţie hiperbolizantă, alteritate negativă, ego exacerbat, sindromul hârciogărelii, mania plagiatului, mania nucii în perete ( a băgării nasului unde nu-ţi fierbe oala ), dar niciodată oligofrenie, cretinism precoce şi de lungă durată, sau orice altă boală serioasă care ar justifica întregul comportament.

Şi, sigur, nu poţi să nu te gândeşti la Eminescu şi Scrisoarea III:
         "Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
          Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi"