SLALOM PRINTRE SPERANŢE 4

Principiul impus de criticii literari de a nu critica autorul ci cartea, în politică poate însemna criticăm gestul / afirmaţia iară nu omul dar, pentru asta, omul trebuie să fie responsabil. Ori, ceea ce se-ntâmplă astăzi e o dovadă a iresponsabilităţii, a orgoliului, a ipocriziei şi dispreţului total faţă de ceea ce, cu zâmbet iliescian, este numit popor. Declaraţii paranoice, de felul mie nu-mi dă nimeni ordine / nu-mi porunceşte nimeni sau ori el ori eu etc., demonstrează nu numai că n-ai înţeles niciodată că în 99% din cazuri, nu calităţile unui individ ci întâmplarea îl propulsează în top, ci că ai ajuns acolo tocmai datorită obedienţei şi ordinelor date de conştientul / subconştientul tău care ţi-a poruncit un anumit comportament pe drumul spre glorie / prăbuşire sau că, fiinţă gregară, tu, eşti, ceea ce eşti, numai împreună cu ceilalţi şi datorită lor. Marile tiranii s-au născut din micile atitudini ( simpatie / antipatie / dispreţ / toleranţă / intoleranţă ). Spun mici pentru că n-au determinat acţiuni ferme care ar fi putut opri fenomenul sau stopa efectele până nu a fost prea târziu. Democraţia presupune toate drepturile şi o singură obligaţie şi anume obligaţia de a respecta legea. Dar când legiuitorii fac legile în favoarea lor sau le schimbă pentru a le deveni favorabile, se naşte prima reacţie la acest elitism politico-economic, adică haiducismul interlop ( până la urmă, sensul cuvântului îi plasează la un loc: politicieni, patroni, jurnalişti, cămătari, poliţişti, funcţionari, recuperatori, etc. obişnuiţi mai mult să încalce sau să incite direct ori indirect la încălcarea legii decât la respectarea ei ). Şi, în urma acestora, privindu-le cu încântare spatele/dosul care li se arată permanent, sunt cei care-i urmează, vrăjiţi de lozincile repetate obsesiv, în timp ce, aceia care li se opun le văd feţele desfigurate de minciună, dispreţ, încrâncenare, automulţumire şi încântare narcisistă şi burţile revărsate peste curelele rămase prea scurte parcă, luate poate de la vreun magazin elitist din Europa unită, oglindă a înfometării şi sacrificiilor pe care le-au făcut pentru popor, nevoiţi, majoritatea dintre ei, să-şi cumpere numai apartamente sau case în capitalele occidentale şi nu vile cum şi-ar fi dorit şi ar fi fost frumos. Primari buhăiţi de propaganda electorală, ca să iasă ei şi ai lor, îşi lasă acasă neveste supraponderale sau ridate de vreme şi se afişează cu femei care, aproape le-ar putea fi nepoate. Toţi par a fi vedete masculine holywood-iene.

Ce mai, din spate uriaşi, din faţă, pigmei buhăiţi de lăcomie!