O ţară de carton
?!?
S-a vorbit de
miliardari de carton, apoi de politicieni, instituţii, intelectuali şi, mai
nou, descoperim şi ziarişti din acelaşi material. Se spune că, odată cu vârsta,
toate calităţile se atrofiază şi toate defectele se accentuează, tinzând să
devină vicii.
Să auzi un mare
ziarist care a reprezentat un reper, chiar şi atunci când spunea lucruri care
nu-ţi conveneau, al echilibrului atât de fragil într-o societate în derivă, că se
exprimă cerând să nu mai fie anchetaţi cei care au încălcat legea votând de n
ori, cât i-au ţinut puterile, deşi fuseseră avertizaţi că încalcă legea, mi se
pare o lipsă totală de respect pentru acele persoane, chiar dacă sunt tot mai
puţine, din această ţară care mai
respectă legile şi prin asta îşi respectă semenii. Inocularea ideii că
persoanele care au încălcat legea sunt prigonite atunci când li se cere
socoteală pentru fapta comisă, sau afirmaţia că sunt pedepsite pentru că şi-au
exercitat dreptul de a vota, mi se par periculoase şi fără nici o legătură cu
democraţia şi cu statul de drept. Nu ţi se cer explicaţii pentru că îţi
exerciţi sau nu un drept ci pentru că l-ai exercitat abuziv. Este chiar atât de
greu de priceput sau pricepem doar ceea ce ne convine? Ca să ai dreptul de a te
exprima public ar trebui să nu iubeşti / urăşti / dispreţuieşti / etc. pe
nimeni atât de mult încât să-ţi fie tulburată judecata, logica, înţelegerea.
În cazul în
care, oricum, n-am învăţat nimic din trecut şi nici nu suntem capabili să învăţăm ceva din prezent, n-ar fi
exclus să descoperim că teritoriul nostru a fost locuit încă de pe vremea când
nu exista istoria, fiindcă o mai mare ironie a sorţii decât să trăieşti veşnic
şi să nu reprezinţi nimic nu poate exista.
Nici chiar
Dumnezeu nu şi-a permis luxul acesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu