O generaţie de
politicieni tot mai titrată, de cele mai multe ori, se pare, prin înşelăciune, foarte
informată, până la intoxicaţie, în legătură cu adversarii, malefică, orientată
exclusiv pe tactica picăturii chinezeşti ( repetă obsesiv aceleaşi propoziţii-clişeu
despre ei şi adversarii lor, după schema basmului, în care ei şi ai lor sunt
întotdeauna cei buni iar ceilalţi sunt întotdeauna cei răi ) şi, implicit, tot
mai puţin educată.
Dacă asta e
schimbarea pe care o anunţau întâmplările din decembrie ’89, atunci, eu, ca
persoană, nici n-o doresc şi nici n-o pot accepta ca pe marea salvare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu