Din ceruri răzbunate se
troienesc zăpezi
pe caldarâmul
umed ca ochii lui Isus
din care lacrimi
blânde prelinse-s, mai presus,
de drumurile
grele pe care-naintezi.
Şi, dacă intru
astăzi rătăcitor pe uliţi
cum intră geru-n
case la cumpăna de noapte
când aşternut de
paie sau iz de grâne coapte
ne-ntorc la
vremi trecute când soarele, cu suliţi,
ne străpungea aleanul
ca pe Cristos în coastă,
e numai
o-ncercare făcută sub nămeţi
de a-ţi ascunde
gânduri pe care le regreţi
ori de-a
întoarce fapta într-o plăpândă şoaptă.
Şi las doar
amintirea ca urmele să şteargă
din vremea-ncet
prelinsă din picuri, în zăpadă,
şi-asemenea
cortinei regretele să cadă ...
De ce-ai rămas
doar parte, când te doresc întreagă ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu