În mormanul de gunoi, în glodul
atotstăpânitor, un ciob de sticlă pare un diamant. Şi asta, numai atâta vreme
cât eşti cu ochii pe el fără a te apropia pentru a-l verifica şi fără a fi
capabil să-l alături unui diamant veritabil pentru a-i descoperi lipsa oricărei
valori. Dacă se-ntâmplă să fii chiar tu în mediul imund, n-ai nicio şansă de a
descoperi vreodată căldura, frumuseţea, valoarea şi măreţia diamantului.
Reperul şi modelul tău vor rămâne cioburile sclipitoare de sticlă deşi ele vor
părea pietre preţioase numai atâta vreme cât lumina va cădea asupra lor, în
timp ce diamantele sunt aceleaşi, indiferent unde.
Numai aşa îmi explic faptul că,
indivizi care îşi fac titlu de glorie din a se lăfăi în gunoaie de vorbe, de
atitudini, de reacţii, de minciuni sau distorsiuni în dispreţul total al
oricărui principiu şi al oricăror valori, par adevărate genii ale gazetăriei,
ale ironiei, ale spiritualităţii.
Dar îngrijorător nu e că par ci că
sunt luate drept modele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu