GÂNDURI - "LA ANIVERSARĂ" -

Ca orice român imparţial, vorba lui Caragiale, stau şi eu de 1 Decembrie întrebându-mă, iar şi iar, trebuie s-o recunosc, stimulat de ProTv, de ce iubesc România?

Ar trebui să spun că.... Dar sunt atâtea de spus încât, inevitabil, risc să pierd esenţialul şi să mă risipesc în detalii. Şi pentru că nu vreau să mi se-ntâmple asta, mă gândesc la o relaţie simplă: România = dragoste şi-mi aduc aminte de Întâia epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel. Îmi permit să înlocuiesc peste tot în textul epistolei cuvântul dragoste cu România ( să mi se ierte îndrăzneala dar cred că substituirea se poate face cu numele fiecărei ţări din lume dacă cetăţenii ei simt la fel faţă de patria lor ) şi-l reproduc mai jos :

       De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar România nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
       Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar România nu am, nimic nu sunt.  Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar România nu am, nimic nu-mi foloseşte. 
        România îndelung rabdă; România este binevoitoare, România nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. 
       România nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. 
       România nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. 
       Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.  

       Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi România. Iar mai mare dintre acestea este România.